Despre cum e sa iti placa cineva cu care nu poti fi.....

            Haha, da, titlul suna a ceva iubire cliseica imposibila, dar nu e deloc asa. Ce au trecut anii... acum am aproape un sfert de secol si chiar nu pot sa zic ca ma simt mai batrana decat atunci cand am inceput acest jurnalo-blog. Sau ca sunt mai matura emotional decat atunci. Oh well...

            Asadar noua mea poveste trista de indragostita dar fara reciprocitate vine cam asa: fata se angajeaza, ii place de cineva care ii e mentor, intre timp mentorul devine sef, rezulta fetei ii place de seful ei. Such long story short, huh? V-am mai povestit cate ceva in postarile anterioare.

         Se linistisera treburile o perioada, daar ce sa vezi, cum la mine linistea asta nu tine mult, am iesit intr-o seara cu niste colegi de munca si din senin asa a aparut si el cu niste prieteni de-ai lui. Si nu stiu cum am intrat noi in vorba sii mi-a spus printre altele ca si-a dat seama ca am o afinitate pentru el; nu cred ca o sa uit vreodata cuvintele astea , nu auzi des acest lucru formulat in modul asta. Si apoi a continuat cu: nu vreau sa am treaba cu nimeni din echipa. SAH MAT. Mai spune ceva :)) Oricum atmosfera era super relaxata, il intrebasem cum si-a dat seama, evident nu am negat o clipa. Si nu a vrut sa imi spuna, zicea ca ar trebui sa fie mai beat ca sa dezvaluie mai mult. Eram ok, sure, leave me like this. Si si-a continuat fiecare distractia.
         Apoi alta data am iesit eu singura si el cu prietenii lui, in seara aia pot sa zic ca ne-am apropiat putin pentru ca la un moment dat ramasesem eu cu el si inca un amic de-al lui si era totul super relaxat si parea ca si cum ne stiam de mult timp. Glumite, baut (el, ca eu nu consum alcool decat la revelion si zile de nastere :)) ) mai un hihi, mai un haha, mai un : uite cu fund bun are gagica aia. I was the cool friend, as usual. Mai un hug, mai o atingere pe fata, mai un luat de dupa gat, the usual. Sii am mers impreuna acasa (stam in aceeasi zona mai nou, DA, s-a mutat in chirie) si ca si data trecuta nu m-a lasat sa ii dau bani pentru taxi si tot drumul s-a simtit ceva tensiune in aer, dar nu era in sensul rau. Poate mi-am imaginat eu, tot ce-i posibil. Overall, foarte cute seara aia. Primeam atentie de la tipul de care imi placea, desigur ca a fost cute. 
         In rest, mai o mema, mai o glumita aruncata random, priviri si zambete. Nimic iesit din comun. Dar normal ca in creierul meu lucrurile sunt mult mai intense decat par.
        Lucrurile care ma scot din sarite si care ma tot bantuie sunt semnalele mixte si aici ar fi trei scenarii:

1. Imi imaginez eu tot pentru ca sunt indragostita si de fapt el asa se comporta cu toate fetele ok
2. E super timid, nu are experienta de viata cu relatii,femei,whatever romantically related si nici el nu stie ce vrea de fapt si e confuz
3. Stie foarte bine ce face, caz care l-as exclude din prima.

Intre 1 si 2 e o competitie foarte stransa, dar avand in vedere toate informatiile pe care le-am "cules" din stanga si din dreapta despre el, as inclina mai mult spre 2. Da, v-am mai spus ca stalkeresc oamenii de care sunt interesata...

De fiecare data cand am incercat sa deschid subiectul "viata amoroasa" schimba subiectul, sau imi spunea ca ar trebui sa fie foarte foarte beat ca sa vorbeasca despre asta. In 3 ani de zile de cand lucreaza acolo, nu a povestit nimanui absolut nimic legat de vreo fata sau vreo posibila presupusa, fosta relatie. Lucru ciudat din nou pentru ca acolo toata lumea stie ce relatii au si ce relatii au avut oamenii din echipa. Ce sa facem, suntem corporatristi si ne place barfa.

Mi-a mai spus si ca se ataseaza foarte greu si se detaseaza foarte usor. Pare genul ala de persoana, pe asta o cred.

Cand mi-a spus ca nu vrea sa aiba nicio legatura amoroasa cu cineva de la munca am inteles, ca pana la urma daca suntem putin rationali, o sa apara discutii, barfe, si ar fi o situatie foarte stanjenitoare, el avand pozitia pe care o are in firma.
Daaar, toate conversatiile cu mine si personalitatile mele suna asa: 
G1:  - Hei, tu nu stii sa fii intr-o relatie, tu nu vrei cu adevarat o relatie, nu vrei sa te complici cu ascuns, certuri, ignoranta, etc e doar un moft, nu o sa mearga, inceteaza!

G2:  - Spune-i tot ce simti, elibereaza-te, nu fi proasta!
G3:  - Daca ii spui si te respinge ( prima data a facut-o subtil) o sa intri in depresie proasto! Si apoi cum o sa te mai uiti tu in ochii lui la munca? Tu o sa fii proasta care e indragostita de sef, el o sa continue sa fie ignorant..
G4:  - Heeei, dar daca ar putea sa fie ceva dragut, sa te placa si de fapt el sa nu stie cum sa iti arate asta, sau sa ii fie prea frica de ce o sa zica lumea si se gandeste ca mai bine nu zice nimic.
G5:  - Ti-a zis fraiero de la inceput ca nu vrea sa aiba nimic de-aface cu tineeee
G6:  - Da, dar nu a zis nici ca nu te place... sau ca nu te gaseste atractiva in niciun fel.
G7:  - Da, dar daca ti-ar zice asta, o sa cazi intr-un alt nivel de depresie, proastooooo...

Si asa realizez ca maturitatea mea emotionala este undeva sub nivelul 0... Cu cat inaintez in varsta mi-e mult mult mai greu sa gestionez treaba asta, fiind total lipsita de experienta in domeniul asta. Inainte imi spunea lumea ca baa, esti grasa ba, de aia nu ai pe nimeni, well, am slabit 18 kg, si inca mai am de dat jos 10, sunt pe drumul cel bun cu mine.. E drept ca si eu vreau sa se intample lucrurile acum, acum, dar sincera sa fiu, m-am saturat sa tot astept.
M-am saturat sa aud: " Ai rabdare, lucrurile necesita timp... well it's been 3 years since my last relationship. 
Anul urmator planuiesc sa schimb orasul, nu simt ca apartin locului, si e si asta un motiv pentru care simt asta, faptul ca se pare ca aproape toata lumea din jurul meu si-a gasit pe cineva pana la varsta asta, altii se casatoresc, fac copii, si eu tot singura.


Nu pot sa inteleg de ce nu merg lucrurile bine si pentru mine pe acest plan...pentru ca nu pot sa ma plang, pe restul merge chiar destul de bine. Dar stiti vorba aia, in viata nu le poti avea pe toate. Cred ca ar trebui sa fac rost de o boala, ceva coronavirus poate, poate asa imi gasesc pe cineva;  sau sa imi rup o mana, sau sa schimb locul de munca, cea mai safe :)) ( asta e si optiunea castigatoare , desigur).

Cumva ma loveste la psihic si cred ca o face mai tare decat ma asteptam. Tind da cred ca se agraveaza cu cat inaintez in varsta. Simt ca ma afecteaza si gandul ca nu am experimentat sentimentul de iubire pana la 25 de ani, da, stiu, nu e tarziu, am toata fucking viata inainte, vedeti, aici intervine partea rationala din mine, si zice: Fha, da tu esti proasta, ce te tot plangi atat? Ai abia 25 de ani, altii mor virgini, taci dreacu.. :)) Bipolaritate 101.

Uneori ma gandesc ca o fi fost un deochi ceva cand eram mica sau ceva blestem.. altfel nu-mi explic. Adica, sunt sigura ca mai sunt oameni ca mine, not really bad looking, smart, foarte sociabili, prietenosi,etc etc (poate si narcisisti un pic :)) ) care experimenteaza ceva asemanator, I salute you my suffering friends! 


Incheind, ca deja e ora 23:12 si maine dimineata cineva trebuie sa se trezeasca sa faca un banut (nu, nu cersesc) singurul lucru care ma tine pe linia de plutire e faptul ca undeva acolo stiu ca exista un prost si pentru sufletul meu, stiu ca are grija bunutu' sa fie asa....sper...mai repede, va rog, Domnule.

O seara minunata va doresc! Click_here ^_^  Baietu' asta mereu imi da o stare de bine. Enjoy!

UPDATE 28.02.2020: La petrecerea firmei el s-a îmbătat, eu m-am ametit mai mult decat era necesar ( but I said f*ck it) si i-am zis-o cam asa:

- Ok, C deci tie nu iti place de mine, în niciun fel. 

- Nu. 

Long story short: 

Pentru ca nu ma poate vedea in felul ala, ca el are planuri mari pentru mine in firma si ca nu poate amesteca munca cu treaba asta. 

Si apoi am tot continuat sa inteleg de ce nu vrea relație si nu am ajuns la nimic clar si ne-am vazut in continuare de distractia noastra. 

Următoarea zi, nemaiamintindu-si nimic, i-am povestit tot ce vorbisem. (IK, WHAT THE HELL IS WITH ME AND TELLING PEOPLE EVERYTHING I'M FEELING!?). Daar nu s-a dovedit a fi o decizie proasta in totalitate pentru ca după s-a deschis puțin față de mine si mi-a povestit de istoricul lui cu fetele si da, am ajuns la concluzia ca este intr-adevar neexperimentat si ii e teama de relatii pentru ca a avut tipe controlling/ boring to talk to. 

Sii cam acolo s-a terminat tot. Sincer pot spune ca m-a ajutat foarte mult faptul ca e un om ok si cumva deschis la conversație si nu a fost deloc awkward dupa, din punctul meu de vedere cel puțin. Scriam mai sus ca intru in depresie and stuff. N-a fost cazul. He's a nice guy indeed. Si cand exista respect, e tot ce contează. 

Now we're back to being just work buddies. And this was my story with C. 

Ofc I'll keep crushing on him until the next one, he's a nice guy. 

See yaaa at the next break down^^
-G-