Hello guyyss! Ur solo lonely forever alone girl here. Ca de obicei a trecut ceva timp de când nu am mai scris și s-au mai întâmplat câteva lucruri care trebuie așternute aici.
Primul lucru de menționat destul de șocant pentru mine, care a venit și a plecat la fel de repede a fost un mesaj de la G de la București. Total random și venit de nicăieri un simplu "Bună" mi-a dat toată lumea peste cap în acel moment. Mi-a luat-o inima razna rău de tot și am panicat-o și pe colega mea ca s-a întâmplat ceva nașpa, dar hei ce sa vezi era doar un mesaj de la cel mai marcant tip din viata mea. Sigur ca i-am răspuns după ce m-am uitat ca proasta la telefon timp de 2 minute încremenită. Și atunci mi-au revenit toate flashback-urile cu tot ce s-a întâmplat între noi. Ma căutase sa își ceara scuze pentru tot ce s-a întâmplat în trecut. Mi-a spus multe lucruri, totodată a și citit aici tot ce am simțit eu pentru el, nu realizase o clipa ca am simțit astfel de lucruri, pentru ca, după cum v-am mai spus, nu era el atunci. Am vorbit ca doi oameni maturi despre tot ce a fost și am stabilit ca o să fim direcți si sinceri unul cu altul de acum și ca încercăm sa reluam legătura de prietenie. Suna rentabil, chiar nu era un om pe care voiam sa îl pierd atunci, și am zis, ok, hai sa vedem dacă s-a schimbat ceva. Suna mai matur, mai ancorat în realitate fata de cum îl lăsasem și creierul meu îmi spunea hai, mai dă-i o șansă, ce se mai poate întâmpla?
Știu, de ce căcat l-am reacceptat in viata mea? Oare de ce? Oamenii nu se schimba, ce a fost în trecut rămâne în trecut și înveți din asta, aham, sunt câteva vorbe pe care le știu ca pe Tatăl nostru, păcat ca nu țin cont de ele. Vorbeam din nou de 3 săptămâni, omul e pe picioarele lui, era mult mai bine, îl simțeam mai ok psihic și mai plin de viata cumva. Totul începea sa prindă un contur de normal, pana sa vin din Vama Veche și sa ii spun ca trebuie sa stau 2 ore în București cât aveam schimbare de tren. Sincer, speram sa îmi spună ca vine sa stea cu mine, ceea ce a și făcut, iar eu ezitam totodată pentru ca era prea devreme cumva. A insistat și a rămas că ne vedem, fără probleme. Și ce sa vezi, cu vreo 2 ore înainte sa ajungă trenul în București, G al meu îmi da mesaj ca nu se simte în stare sa mai ajungă pentru ca noaptea precedenta nu dormise deloc pentru ca a dat un party cu șefa lui aka his BFF care pleca în America pentru 3 săptămâni.
Cred ca va puteți imagina puțin cam ce era în interiorul meu. I-am zis ok. Și tot ce a putut el sa spună a fost un amărât de "îmi pare rău". Nu am mai vorbit în ziua respectiva, sigur ca tot timpul cât am stat în gara îmi imaginam ca apare de undeva și ca nu se poate sa se întâmple asta, nu se poate sa ma dezamăgească din nou. No way. Well, asa a fost. Și in noaptea când am ajuns acasă i-am lăsat un mesaj kilometric, cum fac eu de obicei când sunt rănită, în care ii explicam ce m-a deranjat. Desigur ca nu mi-a răspuns la acel mesaj. Ok poate a fost puțin dramatic, dar chiar nu ma așteptam, nu, greșit, undeva în adâncul meu ma așteptam la asta, pur și simplu nu voiam sa accept ca m-a dezamăgit din nou, ca m-am lăsat păcălită de niște cuvinte, din nou. Și cam asta a fost interacțiunea noastră de 3 săptămâni. Pot sa zic ca m-a afectat treaba asta atunci pe moment câteva zile, o săptămână, doua, dar fiind destul de scurta interacțiunea asta, mi-a fost cumva mai ușor sa ma detașez de faptul ca acestui om nu ii pasa de mine. Sincer, toată treaba asta a fost ca o mica reluare a speranței în omenire și ca o speranță că oamenii chiar se schimbă. Dar încă o data mi s-a dovedit ca nu e chiar așa.
Pot sa zic ca acum fac față mai bine oamenilor care aleg sa plece din viata mea, datorita acestei experiente, și ca nu mai pun atât de mult accent pe a cunoște oameni noi, doar îmi vad de viata asa cum e ea și o iau ca atare. Asta nu înseamnă că nu îmi mai doresc pe cineva în viata mea. Dar sunt mult mult mai chill și momentele de simțit nevoie de afecțiune s-au redus considerabil. Acum doar ma gândesc la asta 5 minute și după îmi trece. E cumva mai bine dar totodată am în cap și treaba aia ca e atât atât de greu sa găsesti pe cineva ok, care se mulează fix pe stilul tău de om, după cum am constatat de 2 ani încoace 😂
P.S. UPDATE: Ma tot frământă gândul ca toată treaba asta s-a terminat atât de brusc, din nou, fix cum se "terminase" și ultima data, doar ca acum nu mai era niciun sentiment de: I want you to be mine, era mai mult un: I really want us to be there for each other as human beings. Si chiar sunt dezamăgită de cum au rămas lucrurile din nou, dar asta chiar nu a ținut de mine. Ii trimisesem o piesa de la Dennis Lloyd și știu ca îmi spusese ca asta a cam fost povestea noastră. Mai am una, pentru povestea noastră de acum 😂
Asa că vă las cu "Runaway" de la acelasi minunat Dennis Lloyd : Click here ^_^
I don't wanna think about you, baby, but I still do and I will probably keep doing this for a while.
See yaaaa!
-G-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu