Hey hello bun buna! Nu am mai vorbit de ceva timp... rutina, stim cu totii ce e aia rutina, si ca e super aiurea cand ajungi sa intri intr-una...cam asa e viata mea acum, o rutina obositoare, de munca, facultate, sala si atat. In weekend-uri ieseala obisnuita, si cam asta e tot..
Ideea e ca te si complaci in ea, si cand prinzi putin timp liber tot ce vrei sa faci e sa dormi, parca am ajuns la 24 de ani si ma simt ca o matusa singura fara copii in her 50s :)) if you can relate to this. Nu-i chiar asa rau, dar mereu e loc de mai bine.
Ce poti face sa scapi de rutina? Daca chiar vrei asta, diferite activitati care iti plac si nu le-ai mai facut de mult timp, dar daca esti ca mine, tot ce vrei sa faci in weekend e sa stai sa dormi si sa te uiti la seriale, ca dupa sa iti plangi de mila ca vine lunea. Stiti si voi cum e...
Ei si pe langa rutina, voiam sa va mai povestesc cate ceva de pe partea sentimentala, cred ca o sa-mi fac toate titlurile de acum "Despre sentimente si nu numai" :)) Ca doar despre asta e blogul, no?
Cred ca am -pauza lunga de gandire- aproximativ 2 ani minus cateva luni de la ultima intamplare amoroasa din viata mea. Siii pot sa zic ca sunt okay, mai tineti minte cat de needy eram? Voiam afectiune non stop si vorbeam constant despre asta si faceam aluzii oricarui tip ok pe care il gaseam? Da, Era aia s-a terminat pentru mine, cam de la ultima experienta amoroasa de acum 2 ani :)) Ce m-a facut sa nu mai fiu atat de needy, va intrebati? Simplul fapt ca am avut pe cineva care m-a zguduit putin si m-a facut sa constientizez mai bine faptul ca nu e ok sa faci asta, nu schimbi nimic in viata ta fiind needy, si poate da, sa zicem ca iti merge pe moment pentru ca si baietii sunt profitori, dar o sa fie one time thing cel mai probabil, si cum tu esti atat de "stabila" emotional clar nu vrei asa ceva.
De la experienta aia care m-a "marcat" ca sa spun asa, cu tipul misterios de la Bucuresti, nu cred ca am mai avut un super crush, pana recent, dar ajungem si acolo in curand.. Dupa toata nebunia aia, eram cea mai frustrata persoana de pe planeta asta, inca pot spune ca sunt, dar mi-am acceptat si imbratisat aceste lucruri intr-un final. Va spusesem data trecuta de un tip care mi-e drag de 17 ani, ar mai fi el de mentionat, dar super super trecator pentru ca m-am lecuit cu minorii, avem o varsta totusi *hahaha*.
Intre timp, dupa ce am terminat facutatea m-am si angajat, cred ca nu am mentionat acest aspect, ei si stiti cum e, loc nou, oameni noi, imi imaginam ca aici sigur o sa gasesc pe cineva, sunt oameni de varsta mea si mai mari, plus on that part. Lucrez de 5 luni, si desigur ca au aparut si crush-urile, dar mult mai relaxat decat acum 2 ani, sau 4, sau 10 :)) Si avem o mini povestioara:
- C, care imi e team leader. Sigur ca nu stiam ca o sa imi fie team leader. Prima interactiune cu el a fost cand inca eram in perioada de proba si ne-a tinut un training; am ajuns pe la sfarsit, pentru ca in ziua aia aveam o programare la doctor, nimic wow, regular guy, brown hair, putina burtica, totul la el era absolut basic uninteresting white dude. Apoi, am avut un interviu cu el, interviu care m-a adus unde sunt acum. Cand am intrat in echipa in care era si el, desigur, am facut toate trainingurile cu el, nici atunci nu mi s-a parut ca ar fi ceva interesant la el, poate putin imbracamintea, nimic iesit din comun, cum spuneam, basic white guy, still living with his mommy at 27. I know, right?
Dar, cu cat trecea timpul parca incepeam sa observ lucruri la el care ma atrageau intr-un mod foarte normal, nu stiu exact cum sa expun treaba asta. Ce mi-a atras atentia cel mai tare la el a fost zambetul lui extrem extrem de cald. Nu-i dadeam prea mare importanta pana intr-un moment cand a zambit si mi-a cazut privirea fix pe zambetul lui- pentru o secunda parca mi-a imbratisat sufletul, chiar daca nu imi era mie adresat. Neuronii mei au luat in brate toata serotonina existenta in mine la acel moment, desi nu multa, dar a fost destul ca sa mi se activeze ceva acolo sus. Si am inceput sa fiu evidenta, pentru ca altfel nu pot fi cand imi place de cineva *I don't know how to control this, after all these years, yeah*
Si asa am inceput sa ma fastacesc cand era pe langa mine, sa ma inrosesc, sa ma holbez la el, sa fac contact vizual, mult contact vizual, siiii apoi m-am calmat, pentru ca persoanele mai apropiate mi-au spus ca sunt mult prea evidenta, si desgur ca eu nu imi dadeam seama. Aaa, asta si faptul ca ii trimiteam meme-uri si radea si atat, nicio dorinta de a continua conversatia, si atunci, da, imi stiam lectia din toate chestiile esuate din trecut. Si am inceput sa ma obisnuiesc cu gandul ca n-o sa fie nimic intre noi vreodata. Am mai mentionat ca e mommy's boy? Ah, da. Si iese in niste cluburi de "cocalari" -ish deeeeci nu cred ca e chiar persoana pe care mi-am imaginat-o eu, sau omul cu care as vrea eu sa fiu. THE END
*don't get me wrong, his smile is the best thing I've seen lately, but it's not worth it*
In concluzie, ca sa nu va mai plictisesc, sunt chill pe partea asta, imi astept cu nerabdare printul pe cal alb in orice forma o fi sa vina:)) numai sa vina, pana atunci, sa vina crush-urile astea cu care-s obisnuita de ani buni. Un lucru de care ma bucur, e ca am invatat sa nu mai pun la suflet orice cuvant si sa nu mai astept ceva in schimb cand ofer. Ofer din bunatatea inimii mele si o fac cu drag. Si atat. Cineva acolo sus are grija de mine si o sa apara un omulet si pentru mine, candva, undeva, intr-un viitor indepartat. Pana atunci, va las cu o melodie chill asa de seara si de suflet: Click aici ^_^
See you , bitches!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu