O sa incepem cu o mega ultra veste, si anume, ca aceasta fata singura nu mai e atat de singura de vreo doua saptamani incoace, I know, boo me, dar cuvantul "singur" e relativ, pentru ca asa cum era si versul acela faimos al baietilor de la Subcarpati: "1000 de oameni in jurul meu, ma simt atat de singur".
Cum s-a intamplat asta, va intrebati? paaaii, nici eu nu stiu. aa, ba da, stiu, deci, de unde sa incep? De la inceput ziceti voi. Corect!
Era o zi frumoasa de vara, iulie, 8 (nu mai tin minte ce zi era, dar imi place cifra 8), caldura mare mon cher, si din plictiseala ce se gandeste aceasta tipa misto: oo, uite, un copil cu care pot sa ma prostesc, de ce nu? ( si prin prostesc ma refer la vorbit tot felul de prostii aberante:)) ) - 16 ani (dupa cum m-am descris anterior ca fiind pedofila), brunet, no Fat-Frumos, dar carismatic de fel si foarte funny. Nici nu imi placea initial, am vorbit putin, apoi pauza. Amandoi voluntari la organizarea unui concurs de baschet, intr-una din zile imi spune: "Imi place de o tipa majora si mult mai mare decat mine, si nu cred ca am nicio sansa la ea", in mintea mea era: "Altu' care o place pe M*." Ii spun numele ei, imi zice ca nu, then it clicked me: Cealalta tipa majora si mult mai mare decat el sunt eu, It's me, please don't be me, tell me it's not me, nope, no no.
M-am prefacut ca ploua, nu am zis nimic, si apoi dupa cateva zile vine iar vorba despre asta si ii spun: C, tie iti place de mine. Si a inceput cu ipoteze gen: "Si daca mi-ar placea de tine, cum ar fi?" Si eu i-o tai scurt si fara sa ma gandesc prea mult: N-ar fi, cuz I don't do distance relationships. N-am mai vorbit o perioada, pana cand iarasi ma apuca plictiseala si nu stiu daca empatizati cu mine, dar eu am o perioada de o saptamana inainte si dupa ciclu cand am nevoie de afectiune si zici ca iese din mine cel mai frumos curcubeu in viata si toata dragalasenia din lume si initiez eu o conversatie, nu mi-a trebuit mult si iar l-am bagat in priza. Am inceput sa vorbim cu apelative de genul: "pui", "iubire", "pisi", si de ce sa mint, It felt good, e bine sa ai pe cineva care macar sa se prefaca ca tine la tine, uneori, de dragul conversatiei:))
Toate bune si frumoase, am mers in ultimul weekend din august la o cabana cu toti voluntarii, m-a tinut in brate, am mai stat impreuna, si dupa ce ne-am intors, ne-am vazut urmatoarea zi sa-i dau cadoul pe care i l-am facut eu si M ( am uitat sa mentionez ca a fost si ziua lui) - and then we kissed and we lived happily ever after, haha, buna gluma, dar partea cu sarutul a fost singura adevarata:)) revenind, si-a uitat cadoul la mine, iar urmatoarea zi a venit la munca ca sa mai stam impreuna, si bineinteles sa isi recupereze cadoul. Si seara s-a intamplat "magia". Mi-a zis ca ce se intampla intre noi ii cam da sperante si ca ar vrea sa stie daca e vreo sansa sa fim impreuna, iar eu, continuandu-mi jocul ii zic: "Credeam ca nu mai intrebi".
Si asa s-a intamplat primul moment de genul din viata mea. Abia ziua urmatoare, ce prostii vorbesc, peste 3 zile am realizat ca am statutul de: Intr-o Relatie. In sfarsit, aveam acel ceva si a venit cam ca un soc pentru mine, sincera sa fiu, avand in vedere ca am fost singura cam de cand ma stiu. Nici lui nu ii venea sa creada ca am acceptat, luand in considerare diferenta de varsta de 5 ani dintre noi. Si pentru mine a venit atat de random, nu stiu sincer ce m-a facut sa spun acele cuvinte, poate a fost ideea ca sunt atat de aproape sa obtin ce am vrut cu disperare de ceva timp incoace,dar clar nu ma gandeam la asta in acel moment si acum am realizat ca treaba aia cu: atunci cand incetezi sa-ti mai doresti un lucru foarte mult, abia atunci o sa-l si ai, e fucking adevarata.
Ca o fi bine pentru tine, ca nu, e o experienta, si din fiecare experienta inveti ceva. Ca doare, ca nu, tot se termina cu o lectie. Mereu am fost de parere ca lucrurile netraite/neexperimentate la timp, le traiesti la o intensitate mult mai mare mai tarziu, pentru ca habar nu ai cum sa reactionezi in fata unor situatii in care esti pus, asa ca nu stiu daca "relatia" asta ( si o sa vedeti mai tarziu de ce o pun in ghilimele) a picat foarte bine acum, dar e ok ca se intampla, si incet incet si invatam din ea. Si asa pot si eu sa le dau dreptate prietenelor mele cand ele erau in relatii si eu nu intelegeam de ce fac unele lucruri pentru persoana respectiva, bine, la mine e devreme, avem abia 2 saptamani, dar incep asa sa-mi fac o idee. Iese un contur. Dar e putin in ceata acum, poate cu timpul n-o sa mai fie. Si asa trebuie sa-mi fac ochelari, dap, trebuie sa-mi notez asta undeva sa nu uit:))
Cam asta e povestea inceputului meu, ar trebui sa ma gandesc si la un nume potrivit pentru blog, sa nu se piarda esenta a ceea ce am incercat sa construiesc aici...tema pentru acasa:)) o, stai, sunt acasa.
Si continuand treaba cu melodia zilei,e tipul asta James Arthur ( click here ^_^) care a venit el cu o melodie noua de curand si m-a atins bine de tot acolo la sufletel.
Enjoy!
Till next time my gurls, till next time!
* Reminder: M is one of my bffs
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu