marți, 29 august 2017

Despre EL..

           Am scris "EL" cu majuscule pentru că urmează o poveste destul de interesanta pentru mine, ce a avut și are loc într-un moment extrem de neașteptat și pe nepusă masă..


            Nu am mai simțit nevoia sa scriu de ceva vreme pentru că s-au întâmplat destul de multe lucruri pe plan sentimental și am zis că o să iau o pauză să îmi pun ordine în gânduri și să-mi aranjez puțin ideile acolo sus.
Dar a venit timpul sa va povestesc cate ceva despre o noua persoana aparuta in viata mea pe nepusa masa, o persoana cum ar trebui sa fie toate, pe scurt, despre jumătatea regăsită a sufletului meu..

            Mai țineți minte când va spuneam că nu o să mai ies niciodată la un date, și mai ales cu cineva cu care am inceput sa vorbesc pe Tinder? Ei bine, s-au schimbat lucrurile de atunci..
Ajunsă în București pentru o lună, ieșită de 3 luni din cea mai lungă relație a mea, mi-am zis: "Hmmm, sunt în capitală, trebuie să găsesc un tip drăguț cu care sa vorbesc să mai omor timpul, mna. Acum, cum îl găsesc?"
Și spunându-mi asta, desigur că Tinder mi-a apărut prima dată în minte..
              După foarte multe swipe left, și 2,3 matchuri meh deja îmi pierdeam speranța că poate poate găsesc pe cineva fain și ok cat de cat, dar staaaai, se face ca văd un profil care îmi atrage atenția: 20, poza funky pe hype asa, mai multe poze drăguțe, brunet, creț (după cum știți iubesc tipii cu părul creț) și o mustață super freakin' awesome. Mi-am zis: "Mama, stai sa vezi ce tip mișto e ăsta". M-am rugat un pic sa fie match și ce credeți, chiar a fost, si chiar am avut un prim instinct bun tare. 




          Tipul e foarte fain, suntem pe acceasi lungime de unda in toate privintele si nu exagerez cand spun ca gandim la fel, nu 100%, dar extrem de asemanator.
As putea sa indraznesc sa spun ca e tot ce mi-am dorit la vreun baiat pana in momentul de fata, nu mai spun de gentlemen si barbat cu un extrem de mult bun simt,grijuliu si toate cele.
          Acum nu stiu daca e bullshit sau ma entuziasmez eu repede tot timpul, dar baiatul asta poate fi /este jumatatea mea de suflet,regasita in sfarsit. 
O sa ziceti, bun, asta ce defect mai are? (becuz nobody's f'in perfect).
Well, nu vrea sa fie vulnerabil. Ce inseamna sa fii vulnerabil? Sa te atasezi, sa te deschizi 100% fata de cineva,incredere peste 90%, sa iei initiativa si lucrurile sa nu iasa cum voiai, etc. Si avand in vedere ca la noi ar fi o chestie de Iasi-Bucuresti, e cam clar de ce.
Nu suntem intr-o relatie, dar ne comportam ca si cum am fi, si totul a inceput din initiativa mea, dar a continuat foarte natural.

           Vorbeam de o saptamana, ne-am vazut o data f2f, best date so far, like he was so cute, mi-a carat rucsacul, am vorbit despre toate chestiile, ne-am plimbat pana la 3 dimineata, mi-a si platit nota, desigur, a fost si awkward de ce sa mint, ca la fiecare first date, dar per total a fost super.
               A fost si bulangiu initial, pe un motiv copilaresc,dar si-a cerut scuze, am continuat sa vorbim, m-a condus la gara, m-a sarutat( romantic, ca in filme, de pe scara trenului), dar cum niciodata o minune nu tine mai mult de 3 zile,intr-o seara ma trezesc cu un mesaj care in mare spunea cam asa: "scuze ca ti-am irosit timpul, dar e mai bine sa ramanem prieteni".
Clar am inceput sa vad in dungi si inima cred ca s-a mutat 1cm mai in fata din cauza ritmului accelerat. Si atunci a fost prima discutie pe subiectul vulnerabilitatii. I-am zis sa ne vedem urmatoarea zi, clar nu puteam sa las lucrurile asa venite din plop ajunse tot in plop. Si ne-am vazut, am mai vorbit despre viata,aspiratii, familie, iar la un moment dat, dupa o discutie deep il intreb:
"Pot sa te iau in brate?"
"Sigur."
              Stiti momentul ala din viata in care te simti cel mai in siguranta? Ca nimeni nu poate sa te raneasca vreodata si ca nu mai exista nimeni decat tu si el/ea? Nimeni pana atunci nu m-a strans in brate atat de tare, era ca si cum nu voia sa mai plec niciodata, el spunea una, dar se contrazicea rau cu bratele si cu inima lui care statea sa iasa din piept. Si de atunci au tot fost momente in care m-am simtit asa, pentru ca s-a razgandit. 
You know, usual stuff: kissing, holding hands, sleeping together as in actual sleeping..
Everybody needs to feel loved at some point. I guess he felt it then, and the day after that, and the day after that, and so on until I had to leave..

           Inca vorbim, totusi de cand am plecat se simte ca si cum ar vrea sa fim doar prieteni, ca si cum numai eu ii zic chestii dragute, ca si cum eu sunt disperata aia atasata de nu mai poate, ca si cum numai eu am nevoie de un: I miss u, stupid. Spune si el, dar mai rar vine initiativa din partea lui.
           Vorbim zilnic, ne spunem buna dimineata si noapte buna( cand nu adoarme el inainte, adica foarte rar:)) ), dar simt ca in el se da o lupta constanta intre a-si permite sa simta din nou si a nu fi vulnerabil. Si asta nu-l lasa sa fie el 100% in preajma mea, dar nici eu 100%, pentru ca daca as fi eu intru totul i-as spune absolut tot ce simt pentru el (cam ce am spus mai sus plus multe altele). Sunt extrem de clingy, loving si tampita in acelasi timp, dar partea asta a vazut-o alaturi de un 50% din prima. Mai facem glumite despre ce e intre noi, dar presupun ca niciunul nu stie exact..

Cam astea sunt ultimele noutati din viata mea, oi fi eu prea naiva? posibil. 
Imi doresc eu ceva prea mult? Clar. 
Sunt atasata pana peste urechi? Sigur.
Dar tot ce stiu e ca momentan il vreau pe el. Cu vulnerabilitate cu tot.
Am hotarat sa traiesc in prezent si sa las lucrurile sa vina de la sine, sa nu ma mai gandesc aiurea la posibilitati, sa las overthinking-ul si sa ma bucur de momente, fie ele scurte, fie ele de durata, only time will tell.

UPDATE: I'M IN THE FRIENDZONE.
Intr-un final l-am întrebat ce e de fapt intre noi si am primit raspunsul pe care il urasc cel mai mult si anume: "nu stiu". Urmat de o lunga discutie cum ca el nu vrea o relatie la distanta pentru ca ar vrea sa fie mereu aproape de persoana draga si ca e foarte aiurea gandul ca ti-e dor de ea, ai vrea-o langa tine, dar nu e posibil.
Cam are dreptate, dar eu una eram dispusa sa fac pasul asta, sa imi asum riscurile astea. De ce? Pentru ca dragostea neimpartasita se simte la fel de rau ca o inima frântă, so that's what it is now.

Prin urmare, va las cu Alina Baraz si al ei simt Electric care merge de minune cu starea mea.

P.S. Tot pedofila am ramas, hehe.
See ya! ^_^



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu