De ce tipi mai mici

Pe mine una, tipa singura de 20 de ani(suna ca si cum as fi divortata de atata timp:)) ) ma atrag tipii mai mici decat mine, si cand spun mai mici, da, ma refer la "minori". Si cand spun "minori" ma refer la 16-18.
      

        Nu pot sa spun ca nu ma atrag si cei 18+, daca imi place un tip,imi place oricum, doar ca trebuie sa aiba acel ceva la prima vedere/conversatie ca sa-mi atraga atentia.

 

       Si dupa cum spuneam, in ultima vreme, mi-am indreptat atentia spre "minori". Suna ca si cum as fi o pedofila cand o spun asa, dar sa lasam partea cu sexul deoparte momentan.
       De ce imi plac mie tipii mai mici? Pai:

1. Pentru ca au chipurile alea de copii inocenti, care pe mine una ma atrag.(Asta nu inseamna ca ma atrag copii sub 16 sau ca nu imi plac si tipii mai maturi).
2. Pentru ca eu nu am avut parte de dragostea aia sincera si inocenta de liceu, si de aceea imi doresc foarte mult un tip care imi poate oferi asta(Si cine ar fi cel mai potrivit? Normal, un licean). Dar aici depinde foarte mult si de ce tip de baiat e.

Desigur ca toata faza asta cu "dating younger guys" are si dezavantaje. Dupa cum bine stiti, fetele se maturizeaza mult mai repede decat baietii. Deci:

      Bun, pana aici totul bine. Si acum incepe istorioara mea din aceasta vara. 

             Dupa revenirea de la facultate, dupa ce am trecut peste ultimul tip de care mi-a placut( El avea 22, dar avea cate ceva din inocenta de care vorbeam si era si copilaros, dar cand era vorba de treburi serioase aveai cu cine sa discuti.) am inceput sa vorbesc cu un tip de 16 ani de la asociatia la care sunt voluntara(Sincera sa fiu, nu prea ma atrage fizic,nu e cine stie ce Fat-Frumos,dar ce-mi place la el e ca este carismatic si funny, si evident, inocenta aia aparenta).
            A inceput sa se dea la mine, i-am raspuns, era ca o joaca de copii. Mi-a spus tipul ca ma place, ma intreba daca si eu il plac, chestii de genul. Pana intr-o zi cand trebuia sa ne vedem si lui brusc si deodata i s-a blocat telefonul(poate asa o fi fost, dar eu una daca as fi fost in locul lui gaseam o modalitate sa anunt persoana respectiva ca am ceva probleme). In fine, am trecut peste, shit happens, si flirturile au continuat, pana cand mi-am dat seama ca aparent sunt pregatita de prima relatie serioasa, si el parea sa vrea ceva serios.

            Dar, ca de obicei, aparentele inseala:)) Nu am adus in discutie ca vreau asa ceva, dar am incercat sa-l iau altfel. Cum mi s-a spus si mie la randul meu(numai ca mie mi s-a facut referire la sex), i-am spus tipului: "Bai, sunt amuzante toate joculetele astea dintre noi, dar eu m-am cam plictisit. In sensul ca mereu am avut parte de "vrajeli" din astea nevinovate, si nimic serios". La care el imi spune ca intelege ce spun, dar ca el nu stie ce sa zica, ca el trece printr-o perioada ciudata, si ca m-a placut, dar acum nu stie.
           Si exact acest raspuns nu voiam sa-l primesc. Pentru ca asta am primit toata viata mea de la tipi: "Nu implic sentimente", "Imi place de altcineva", "Esti de treaba, dar..." ca*aturi din astea...Si stiti cum m-am simtit in acel moment? Ca atunci cand iti cumperi inghetata ta preferata si o scapi pe jos:)) Nu tu inghetata, nu tu fericire.

      Mie una mi se pare o chestie de autocunoastere sa stii ce vrei de la un partener/partenera. Si de maturitate, si da, aici am gresit:)) Nu trebuia sa ma astept ca un pusti de 16 ani sa stie ce vrea de la mine. Asa am fost toti in acea perioada, abia la varsta asta incepem sa ne descoperim pe noi, ca persoane, si nu-l condamn pentru asta.
     
      Si ei ca "masculi" in devenire, se simt foarte bine cand se dau la tipe mai mari, si le mai si iese pe deasupra. Shame on me.(Practic nu am de ce sa ma simt rusinata, pentru ca nici macar un pusti de 16 ani nu poate sa ma placa mai mult de 2 saptamani? :)) things don't always go as we plan, people. Ma simt cumva aiurea pentru ca sunt foarte naiva, inca, si imi fac sperante la fiecare tip simpatic care flirteaza cu mine,da, de asta pot sa ma simt oarecum rusinata, dar mai mult sau mai putin, toate fetele trecem prin asta..)

      Same story everytime. Totul e mai bine daca esti direct si sincer de la inceput. "Bai, uite, eu te plac si bla bla bla". Nu spun ca flirturile nu-si au rolul lor bine stabilit, dar la un moment dat, tu, ca tipa singura la 20 de ani, ai trecut numai prin flirturi si "vrajeli" si normal ca te plictisesti la un moment dat. 
Si mai sunt si fazele alea cand unii la 16 ani au o viata sexuala mult mai activa decat altii la 24. Deci....as I like to say: "Shit happens".

Imi spuneau cateva prietene, si da, si mama imi zice constant: "Tu ai sa-ti gasesti pe cineva potrivit abia atunci cand ai sa incetezi sa mai cauti." Si le dau mare dreptate. Mi-am petrecut toata viata cautand tipul perfect pentru mine, dorindu-mi o relatie.(Acum sa nu se inteleaga ca am stat si am cautat baieti pe facebook sau pe holurile liceului:)), Doamne fereste, doar ca mi-am dorit foarte mult sa am pe cineva care sa tina la mine si sa petrecem timp impreuna, exact ca si restul cuplurilor.) Poate par disperata, dar chiar nu e cazul.

So, here I am again, at 20, single and why not, embracing it. 'Cuz what the hell gurls, life is short and you should enjoy it, not wasting your time wondering if X likes you or if you are beautiful enough for some dude.

 Am gasit poza asta aici, e o pagina cu poze foarte interesante, so check it out.  

 Si pentru ca imi place stilul lui Gramatik si numele melodiei e sugestiv bagati o ureche aici: Click and enjoy^_^.

See ya!